When everything’s made to be broken,I just want you to know who I am…

And I’d give up forever to touch you
Cuz I know that you feel me somehow
You’re the closest to heaven that I’ll ever be
And I don’t want to go home right now

And all I can taste is this moment
And all I can breathe is your life
Cuz sooner or later it’s over
I just don’t want to miss you tonight

And I don’t want the world to see me
Cuz I don’t think that they’d understand
When everything’s made to be broken
I just want you to know who I am

And you can’t fight the tears that ain’t coming
Or the moment of truth in your lies
When everything feels like the movies
Yeah, you’d bleed just to know you’re alive

And I don’t want the world to see me
Cuz I don’t think that they’d understand
When everything’s made to be broken
I just want you to know who I am

And I don’t want the world to see me
Cuz I don’t think that they’d understand
When everything’s made to be broken
I just want you to know who I am

And I don’t want the world to see me
Cuz I don’t think that they’d understand
When everythïng’s made to be broken
I just want you to know who I am

I just want you to know who I am
I just want you to know who I am
I just want you to know who I am

franz ferdinand – fade together

Let’s fade together , let’s fade forever…

… ( doi oameni stau intinsi pe holul spitalului)

- stai!… ( se uita fix in tavan , prefacadu-se  ca numara petele de mucegai)

-(liniste)

- am uitat… tie nu ti se intampla sa uiti?

- ba da , poate chiar de prea multe ori, dar uneori imi aduc aminte si as prefera sa nu o mai fac…era important? (sta cu fata lipita de cimentul rece si murdar)

- ce e  important?

-ce vroiai sa imi spui , era important?

(liniste)

-aaa..nu.. nu cred..

-auzi?

- da, a  incceput sa ploua…

- imi aduc  aminte cand eram la mare cu V. nu mai  aveam bani deloc , si V ma rugat sa mai stam o noapte , si am ramas sa numaram stelele pana la rasarit…

(pauza, amandoi asculta ploaia)

-si?

- .. si tin minte ca numarasem 1338 de stele .. se facuse deja ora 5 dimineata si tin minte ca la steaua cu numarul 1333 a inceput sa ploua desi nu erau nori..cel putin noi nu ii vedeam..si..

(liniste , tuna )

- da ploaia e frumoasa , ploaia te spala de pacate..

- e te spala , e doar un mit in care vor pacatosi sa creada.. de pacate te speli singur.. tu te murdaresti tu te speli..ce tu astepti sa te spele de pacate vreo zeitate divina printr-o ploaie  ?!

(fulgera si tuna in acelas timp)

- e astept…vine de la sine..

- hm.. esti optimist..

-mda..auzi ? dar apropo , V ce mai face?

(liniste)

- uite ploua mai tare, mi sa invinetit urechea

(liniste , tuna si fulgera iar)

-stai! , mi-am adus aminte

- ce?

- (liniste)..aa da..cum am ajuns noi aici?

-eu tin nimte ca am plecat de acasa si am inceput sa alerg si ..

- si?

- si nu mai tin nimte cum am ajuns pe magheru ,  alergam disperat pe linia alba de pe bulevard .. si nu mai tin nimte decat ca in stanga si in dreapta erau multe lumini colorate..si eu alergam si dintr-o data..

(liniste , ploaia se opreste)

- si dintr-o data.. auzi dar tu cine esti ?

- …

“refresh”

STOP! nu mai vreau sa aud nimic , nu mai vreau sa  aud masinile cum circula sau cum claxoneaza din cauza unui prost care traverseaza pe mijlocul strazi, nu mai vreau sa aud oameni vorbind pe strada despre  “problemele ” sau ” realizarile” lor , nu mai vreau sa aud  cantecul pasarilor sau latratul cainilor , nu mai vreau sa aud muzica , copii plangand , sau pe tine spunandu-mi problemele tale imaginare, nu mai vreau sa  aud ploaia sau vantul, nu mai vreau sa aud nici teoria lor despre viata , despre ce e bine si ce rau , nu mai vreau sa aud nici o stire politica   sau alte prostii de genul , vreau o clipa de liniste , doar tu si cu mine . PLAY!

Prezent . Trecut . Viitor .

22 septembrie,07:30.  te plimbi pe coridorul intunecat de o jumatate de ceas.  te opresti in dreptul camerei tale reci si murdare dar iti este teama sa intri, teama de umbre, teama de umbrele cuvintelor care te-au  ranit atata timp si nu iti dau pace . o neliniste puternica te cuprinde  si tot ce iti doresti este sa te trezesti din acest cosmar . inchizi usa si iti continui drumul pe coridor .  ajungi intr-o camera plina cu poze . intotdeauna ai considerat ca o fotografie este cea mai frumoasa amintire pe care ti-o poate oferi cineva  dar aceste fotografii te inspaimanta. sunt vechi,macabre si  pline de furnici .te sperii si iesi afara in ploaia torentiala .incepi sa te speli de tot trecutul tau crezand ca poate asa o poti lua  de la capat .

23 septembrie,07:30 .te plimbi pe coridorul intunecat de jumatate de ceas. te opresti in dreptul camerei tale  si nimic nu s-a schimbat .